La Mulţi Ani !!!

Citeste tot articolul...

Sărbătorile de iarnă: între stil vechi şi stil nou

Revin la vechea dilemă a basarabeanului în ceea ce priveşte sărbătorile de iarnă. Se pare că în Moldova până şi sărbătorile ridică probleme existenţiale. O situaţie paradoxală până la urmă, căci anume sărbătorile de iarnă ar trebui să ne facă mai buni, aducându-ne lumină în suflet.

Noţiunea de stil vechi este asociată cu calendarul iulian introdus de Iuliu Cezar. Acesta mai este încă folosit de unele biserici ortodoxe, astfel calendarul a rămas în uz în secolul 21 doar în câteva ţări din lume. Moldova se numără printre ele. Denumirea de stil nou apare doar prin opoziţia faţă de stilul vechi. Stilul nou se referă la calendarul gregorian care predomină în acest moment în lume.

Astfel Crăciunul din 25 decembrie este sărbătorit de o mare parte de basarabeni la 7 ianuarie. Până la începutul anilor 90, chiar şi anul nou veneau cu o oră mai devreme. Căci gongul dintre ani bătea după ora Moscovei care are un fus orar diferit (GMT+3) faţă de Chişinău (GMT +2). În unele localităţi, în special la sate, revelionul se mai sărbătoreşte încă în 14 ianuarie (Sf. Vasile după calendarul nou). Ne aflăm astfel în situaţia destul de ciudată în care trecem mai întâi în noul an (pe 1 ianuarie) şi abia mai târziu celebrăm Crăciunul. Acest aspect generează disensiuni chiar şi la nivel de stat. Ştim cu toţii povestea cu bradul primăriei de Chişinău şi cel al preşedintelui Voronin.

Totuşi nu cred ca combativitatea e o atitudine corectă în acest caz, pentru că omul ar trebui să fie lăsat să sărbătorească atunci când vrea. Iar urmând celebra zicală „două bătăi strică, dar două mese - nu” propun să urmăm ambele calendare: nu cred că e un păcat să cântăm o colindă în 25 şi în 7 ianuarie, iar în ceea ce priveşte venirea anului nou, putem închina o cupă de şampanie pentru fiecare fus orar din cele 24. Să facem un pas în spate şi să ne privim problemele ca cea mai bună ocazie de a ajunge la un numitor comun. În fond şi la urma urmei, nu cred că există o altă ţară în lume cu atâtea sărbători ca Moldova.

Citeste tot articolul...

Adevărul despre aspirină

Se apropie Crăciunul – o sărbătoare care aduce bucurie şi linişte sufletească în inimile creştinilor de pretutindeni. Oamenii se îmbulzesc spre magazine grăbindu-se să-şi cheltuiască banii strânşi în ultimele luni. Trafic infernal, magazine supraaglomerate, cozi la plata utilităţilor, „super oferte” peste tot. În curtea din faţa blocului vecinii îşi bat conştiincios covoarele, puradeii se distrează explodând toată ziua petarde, parcările arată ca nişte muşuroaie de furnici. Vecinul de alături execută schimbări majore în apartament –bormaşina şi ciocanul nu au mai tăcut de vre-o săptămână. Scotocesc în trusa de medicamente după o aspirină.

„Acest medicament se poate elibera fără prescripţie medicală. Se recomandă citirea cu atenţie a prospectului sau a informaţiilor de pe ambalaj. Daca apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului”. Fiecare din noi a auzit acest mesaj de sute de ori, mă întreb însă câţi dintre noi au avut vre-odată curiozitatea să citească prospectul de la cel mai cunoscut analgezic – Aspirina.

Citesc: acid acetilsalicilic 500 mg, comprimate, compoziţie, indicaţii, contraindicaţii etc. deocamdată nimic interesant. Pagina a doua însă mă lasă mască.

Reacţii adverse

Dozele de acid acetilsalicilic sunt, de regulă, bine suportate. De regulă sunt, mă gândesc eu, dar … trebuie să existe totdeauna un „dar”.

Au fost semnalate următoarele reacţii adverse:

- Sângerări diverse – hematemeză, melenă, hemoragii diverse oculte (eventual cu anemie feriprivă), epistaxis, gingivoragii, purpură. Puteţi să-mi spuneţi incult, ocult chiar, dar nu am habar de nici jumătate din termenii ăştia. Ceva îmi spune însă că nu e vorba de nişte efecte drăguţe deloc. Citesc mai departe.

- Risc hemoragic chirurgical crescut (favorizarea hemoragiilor se menţine timp de 4-8 zile după oprirea administrării acidului acetilsalicilic). Adică o bei acum şi 4-8 zile stai liniştit.

- Fenomene rare de iritaţie gastrică (dureri abdominale, pirozis, greaţă, vărsături) dacă tratamentul se face corect. Deci toate aste sunt „normale” dacă urmezi întocmai tratamentul. Au fost raportate cazuri de activare a ulcerului gastro-duodenal, în anumite cazuri cu perforaţie. Staţi liniştiţi însă pentru că cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să vă fie perforat stomacul. O nimica toată.

- Complicaţii infecţioase, inclusiv sindrom Reye (encefalopatie şi afectare hepatică), la copiii trataţi cu acid acetilsalicilic în scop analgezic/antipiretic. Adică pe lângă toate cele expuse mai sus, copii mai pot avea câteva complicaţii „minore”. Asta e, se mai întâmplă. O clipă însă, asta încă nu e totul.

- Sunt posibile reacţii alergice, manifestate îndeosebi prin urticarie, endeme, rareori astm sau reacţii anafilactice; au fost semnalate reacţii de tip anafilactoid la pacienţii idiosincrazici. Eu habar nu am cine sunt pacienţii ăştia idio… idiosincrazici, dar îi compătimesc. Şi, ca să încheiem lista.

- Tulburări ale funcţiei hepatice (creşterea transaminazelor), renale şi hipoglicemie.

Mă scarpin derutat după ceafă cu privirea bovină a unui om care a citit un text scris într-o limbă străină pe care nu a auzit-o în viaţa lui. Sensul general însă e următorul: dacă aveţi febră sau dureri de cap, luaţi cu încredere o aspirină. E posibil să apară unul (sau câteva) din efectele enumerate mai sus. În acest caz însă noi, producătorii, ne spălăm pe mâini pentru că „se recomandă citirea cu atenţie a prospectului” înaintea administrării medicamentul. În caz contrar, o faceţi pe risc propriu. Arunc cutia cu aspirină înapoi în trusă. Deodată bormaşina vecinului, petardele şi claxoanele de afară par mai suportabile. Trăiască medicina, zic, şi însănătoşire grabnică tuturor!

Citeste tot articolul...

Change we need... sau cum fac moldovenii bani

Au trecut aproape două decenii de când fosta RSS Moldovenească şi-a declarat suveranitatea faţă de Moscova. Timp destul pentru a consolida bazele unui stat contemporan şi democrat. Prăbuşirea comunismului însemna atunci eşecul unei ideologii şi genera un vacuum care trebuia să absoarbă aerul proaspăt al libertăţii şi democraţiei. Dar experimentul ce începea atât de promiţător a ajuns astăzi în pragul unui faliment de proporţii. Îmi aduc aminte de mijlocul anilor 90 când aveam curent doar câteva ore pe zi. Îmi făceam temele ziua sau la lumina lanternei, părinţii nu primeau salariul cu lunile. Eram practic reduşi la nivelul omului primitiv într-o societate de capitalism sălbatic. Descurajaţi, în 2000 am ales să ne întoarcem acolo de unde am plecat. Astăzi avem o Moldovă sfâşiată, dominată de o clasă politică de tip căpuşă înfiptă adânc sub pielea noastră. O ţară slăbită de corupţie, condusă de câţiva lideri preocupaţi doar de interesele personale care au preluat controlul şi au impus un regim de tip taliban asupra tot ce înseamnă mass-media. Am pierdut aproape toate drepturile pentru care au militat părinţii noştri în 1989. Toate acestea pe fondul unei crize acute de identitate. Nu ştim cine suntem, de unde venim şi ce limbă vorbim. Or în acest caz cum să-ţi stabileşti viitorul ?

De fiecare dată când mă întorc acasă găsesc ţara într-o situaţie din ce în ce mai rea: o populaţie debusolată, dominată de sărăcie, familii despărţite, copii care nu-şi văd părinţii cu anii. Pericolul cel mai mare care ne pândeşte este faptul că în acest ritm, în maximum 10 ani în Moldova vor rămâne doar bătrânii şi copiii. Dacă la început basarabenii plecau peste hotare cu gândul de a strânge ceva bani şi a se întoarce, acum situaţia s-a schimbat considerabil, pentru că odată ce ai prins gustul de a trăi decent într-o ţară civilizată, nu mai vrei să te întorci, ba mai faci şi tot posibilul de a aduce cu tine şi restul familiei.

Se spune că în fiecare sistem democratic, poporul are guvernarea pe care o merită. Oare să fie sărăcia în care se află Moldova ceea ce merităm ? Sentimentul pe care îl am în ultimul timp este că ne aflăm sub dominaţie străină pentru că străine sunt majoritatea „valorilor” care ne sunt băgate pe gât. Preocupat de ziua de mâine, basarabeanul de rând nu prea are timp să se gândească la ce se i se întâmplă, fiind forţaţi uneori să apelăm la soluţii extreme pentru a putea supravieţui. La începutul anilor 2000 apăruse chiar o glumă pe seama acestui fapt: ce face moldoveanul când nu mai are lei? Schimbă 100 de dolari. În străinătate dacă arăţi paşaportul albastru e ca şi cum ţi-ai semna condamnarea. Nu pot să nu observ nemulţumirea, uneori chiar repulsia agenţilor vamali atunci când le prezinţi paşaportul moldovenesc (de parcă am fi ciumaţi). În acest context, care sunt soluţiile moldovenilor de a face bani ?

Plecăm în Rusia sau ilegal şi în Europa unde patronii „stau la coadă” să angajeze moldoveni cuminţi în construcţii ca mai apoi să-i jăcmănească de bani. Fraţii noştri români sunt foarte nemulţumiţi pentru că moldoveanul e de acord sa lucrez la sub preţ.

Femeile merg la îngrijit bătrâni in Italia, iar fetele la Stambul sau Dubai unde sunt tare întrebate blondele. Acolo cică ţi se aruncă cu bani în poală, în fond, dacă te autotrafichezi nu poate să-ţi facă nimeni nimic. Îţi mai vinzi un rinichi că natura a fost şi aşa prea generoasă şi ţi-a dat tocmai doi. Şi lista poate continua…

Mă gândesc ce ar fi dacă am avea astăzi un conducător de genul lui Vlad Ţepeş: probabil că ar trebui să tăiem şi ce ne-a mai rămas din păduri, ba mai mult – am fi nevoiţi să importam ţepe „made in China”. Astfel, în condiţiile actuale, singura soluţie este să ne dăm seama cine suntem, ce vrem şi să facem acţiuni coerente şi susţinute pentru a ne atinge ţelul. Nu mai are rost să ne plângem de milă că suntem cea mai săracă ţară din Europa, şi să stăm la mila forumurilor mondiale. Change we need and change we are !

Citeste tot articolul...

Sunt Sonia, am 26 de ani, cancer la stomac şi încă 6 luni de trăit

Suntem muritori, fiinţe umane trecătoare prin viaţă ca nişte copii nesiguri care învaţă să meargă pe bicicletă. Oamenii nu vor să trăiască veşnic, ei doar vor să nu moară. Gândul de a fi supus morţii ne trezeşte un amalgam ciudat de sentimente: frică, nelinişte, curiozitate poate. În fond, toată lumea vrea să ştie cum e în paradis, dar nimeni nu vrea să moară.

Tu ce-ai face dacă ai şti că mai ai doar 6 luni de trăit ? Citeste tot articolul...

Românii şi Industria de Ţepe

Unde eşti tu Ţepeş, doamne? Ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete, în smintiţi şi în mişei.
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

O alegorie la viaţa politică din România.

Citeste tot articolul...

Ziua naţională a României !

La multi ani România !

Citeste tot articolul...