This is the rest of the post
Citeste tot articolul...
În sfârşit s-a întâmplat! Noul Google Ocean a fost lansat ieri, la Academia de Ştiinţe din California. Google Ocean vine ca o mişcare firească după lansarea aplicaţiilor Google Earth şi Sky care permiteau utilizatorilor să se plimbe pe străzile oricărui oraş din lume şi în jurul clădirilor 3D sau să exploreze galaxiile cerului.
Google Ocen permite vizualizarea topografiei subacvatice, dar şi a stratului situat imediat sub fundul mării. Utilizatorii Google pot acum explora adâncurile oceanelor chiar din faţa calculatorului. Ocean utilizează fotografii luate sub apă, oferindu-ne posibilitatea de a vizita virtual Marea Barieră de Corali sau epavele de pe fundul oceanului.
Noile caracteristici ale Google au fost dezvoltate în strânsa colaborare cu oceanograful Sylvia Earle şi un consiliu de consultanţă format din 25 de oameni de ştiinţa şi experţi în studierea oceanelor. Google Ocean este similar celorlalte aplicaţii cartografice online 3D, noul program vine însă cu o serie de îmbunătăţiri: călătorie în timp prin vizualizarea unor imagini istorice, înregistrarea traseelor efectuate, filmuleţe şi imagini integrate, o interfaţă mai intuitivă precum şi unele îmbunătăţiri la capitolul design.
Detalii: http://earth.google.com/ocean/
This free application will allow you to download videos from YouTube and save it to your local computer. The videos are automatically converted to Avi or MP4 format, so you do not need any converter or additional program to make them work on your computer or mobile.
However, the main distinguishing feature of YouTube Downloader HD is that now you can download High Quality videos and High Definition videos from YouTube. Enjoy!
Într-o lume în care 1% din populaţie deţine 40% din bogăţiile planetei, în care 34.000 de copii mor zilnic din cauză sărăciei şi a unor boli care pot fi prevenite, într-o lume în care 50% din populaţie trăieşte cu mai puţin de $2 pe zi - un lucru este clar: ceva e foarte greşit.
Societatea de astăzi este formată dintr-o serie de instituţii: de la instituţii politice, religioase, legale, la instituţii de clasă socială şi de specializare ocupaţională. Aceste instituţii ne influenţează profund modul de viaţă, de gândire şi felul în care percepem lumea care ne înconjoară. Totuşi cât de bine le cunoaştem noi pe ele? Oare suntem în stare să le distingem adevărata faţă ?
Se pare că dintre toate instituţiile existente care ne direcţionează şi condiţionează viaţa, nici una nu este tratată cu atât de multă nepăsare ca sistemul monetar. Căpătând proporţii aproape religioase, instituţia monetară există ca una din cele mai nedisputate forme de credinţă existente. Cum sunt creaţi banii ? Cum sunt administraţi şi cum ne afectează acest lucru pe noi ? Aceste sunt nişte întrebări care interesează pe foarte puţini din noi.
Trăim într-o sclavie economică. Sistemul financiar este una din cele mai paralizante structuri inventate vre-odată de umanitate. Banii sunt creaţi din nimic de către bănci prin îndatorare, în schimbul unei dobânzi şi circulaţi aleatoriu prin comerţ. Oamenii se văd nevoiţi să concureze pentru muncă, cu scopul de a obţine suficienţi bani din rezervele monetare pentru a-şi acoperi costul vieţii de zi cu zi. Pentru că, dacă te întrebi la sfârşitul unei zile de muncă, pentru cine lucrezi tu de fapt, vei obţine un singur răspuns – pentru bancă. Banii sunt creaţi de bancă şi ajung invariabil în bancă. Scopul lor este transferul bogăţiei de la persoană la bancă. Pentru că dacă nu eşti în stare să-ţi plăteşti rata, banca îţi va lua proprietatea.
Există două metode de a cuceri o ţară: prin armă şi prin îndatorare. Datoria este o armă folosită pentru a înrobi societăţi şi ţări, iar dobânda este principala sa muniţie. Cantitatea de bani datorată băncilor depăşeşte întotdeauna cantitatea de bani aflată în circulaţie. Astfel fiecare ban din portmoneul tău este datorat cuiva de cineva, iar dacă toată lumea, inclusiv statul, ar reuşi cumva să-şi plătească datoriile, atunci nu ar mai rămâne nici un ban în circulaţie. Băncile sunt adevăraţii noştri stăpâni împreună cu marile corporaţii şi guvernele care le sprijină. Aceştia sunt adevăraţii terorişţi ai lumii moderne, nu grupări precum Al Quaida care nu sunt nimic altceva decât o invenţie a serviciilor secrete. Adevăraţii terorişti nu apar la televizor, ei poartă costume de $2000, se plimbă în limuzine şi operează cu miliarde. Ei hotărăsc soarta a regiuni sau chiar a ţări întregi, declanşează războaie şi decid cine ajunge la conducere. Indiferent dacă suntem conştienţi de acest lucru sau nu, ceea ce menţine în viaţă toate instituţiile şi însăşi societatea – este banul.
Piaţa liberă nu este decât o invenţie ingenioasă a capitalismului. Una dintre ideile de bază a primilor promotori ai pieţii libere precum Adam Smith era că „interesul propriu şi competiţia duc la prosperare socială, deoarece competiţia creează stimuli care-i motivează pe oameni să persevereze”. Totuşi ceea ce nu se spune, este cum o economie bazată pe competiţie duce invariabil la corupţie strategică, consolidarea bogăţiei, stratificare socială, paralizie tehnologică şi abuz în muncă, devenind în cele din urmă o formă de dictatură guvernamentală condusă de o elită bogată. Lumea este preluată de o mână de puteri ale afacerilor care domină resursele naturale de care avem nevoie pentru a supravieţui şi controlează banii de care avem nevoie pentru a procura aceste resurse. Puterea financiară şi corporativă primează în faţa vieţii umane. Suntem forţaţi să luptăm unul împotriva altuia pentru ziua de mâine, iar inegalitate creşte pe zi ce trece şi din ce în ce mai mulţi oameni devin disperaţi.
Te trezeşti dimineaţă în faţa monitorului tău de 17 inch sau deschizi televizorul şi auzi conducătorii ţării vorbind despre democraţie şi despre egalitate. Nu există democraţie, nu există egalitate. Există doar marile corporaţii, băncile şi interesele lor. Nu mai trăim demult într-o lume a naţiunilor şi ideologiilor. Lumea este un colegiu de corporaţii conduse nemijlocit de regulile afacerilor. General Motors, IBM, Microsoft, AT&T – astea sunt naţiunile din ziua de azi. Lumea este o afacere. Eşti ceea ce câştigi şi ceea ce consumi.
Unele idei şi date folosite în acest articol au fost preluate din filmele Zeitgeis,
Zeitgeis Addendum şi The Corporation.
Azi noapte am avut un vis ciudat. Se făcea că eram preşedintele României şi mă aflam într-o biserică repetând mereu una şi aceeaşi rugăciune. „Doamne, fă în aşa fel încât de la conducerea acestei ţări să dispară toţi politicienii corupţi, toţi hoţii şi mişeii care-şi urmăresc doar interesele personale!”.
Câteva ore mai târziu mă îndrept spre Casa Poporului pentru a participa la o întrunire a Parlamentului. Găsesc parcarea aproape goală. Îmi parchez Loganul prezidenţial. Înăuntru – ţipenie de om. Strig după cineva, după oricine, iar ecoul îmi repetă chemarea de-a lungul coridoarelor pustii. Încerc să alerg, dar nu reuşesc. Ajuns în sala parlamentului – descopăr aceeaşi pustietate. În cele din urmă observ pe cineva pe un scaun din rândul din spate. Mă apropii. O persoană pântecoasă sforăie de zor pe un scaun de senator. Îl zgâlţâi violent şi după lungi încercări reuşesc să-l trezesc. Senatorul bolmojeşte ceva pe sub nas şi adoarme instantaneu. Urc înapoi în maşină şi mă îndrept spre Palatul Victoria. Şi acolo descopăr cu stupoare aceeaşi situaţie. Mă învârt printr-un labirint de coridoare şi săli fără să găsesc pe cineva. Strig după ajutor, simt că nu mai pot respira. „Să se fi îndeplinit oare aşa de repede rugăciunea mea. Oare nu există la conducerea acestei ţări nici măcar un singur om căruia să-i pese de această naţiune?!”
În cele din urmă apare o femeie de serviciu care mă priveşte mirată. „Domnule preşedinte, aţi uitat că de ieri a început concediul?” Încep să râd în neştire. Mă trezesc râzând în hohote. Mă uit la calendar, într-adevăr, de ieri sunt în concediu aşa că mă întorc înapoi la somn. Somn uşor naţiune şi vise plăcute tuturor!
Trăim vremuri grele, tulburi şi instabile. Într-o lume în care nu mai poţi fi sigur de nimic, în care nu ştii ce-ţi va aduce ziua de mâine, lucrurile par să aibă o logică a lor, imprevizibilă şi neînţeleasă de nimeni. Într-un început de secol în care sistemele cad ca frunzele toamna, resursele şi pământul par singurele investiţii stabile. Dar chiar şi atunci când totul e cu capul în jos, când totul merge înapoi, există un lucru care merge înainte – pălinca de prune.
„Ai auzit că ne-o oprit ruşii gazu’?” îl întreb eu pe moş Văsîi a lu’ Ion de lângă deal. „No, nu-i bai ! zice el invitându-mă în casă. „Ai aflat că s-a scumpit curentul de la anul nou?” continui eu, adresându-mă moşului care a trecut prin două războaie şi prin foamete. „Nu-i bai!”, repetă el şi-mi întinde un păhărel cu o substanţă incoloră. „Ba-i bai!” îi răspund eu iritat „îi bai de tăt! matale nu vezi că se duce lumea de râpă, că mâine - poimâine începe un război şi ne trezim cu toţii pe nicări!”. „Războaie o fo’ şi or tăt si”, îmi răspunde el calm. „Asta ce înseamnă că noi nu putem cinsti un păhărel de horincă?” Încerc să refuz politicos şi îi explic că nu obişnuiesc să beau. „De-a mea încă n-ai băut, fecior. Aşe că be’ de acolo!” insistă el dând păhărelul peste cap. Argumentul mă dezarmează şi, în cele din urmă, cedez.
După primele 50 de grame de lacrimă de Maramureş îmi dau lacrimile şi ţin să vă asigur că nu de emoţie. Dau din gură ca un peşte pe uscat. Abia mai târziu aflu că această licoare are de obicei în jur de 60 de grade. Moş Văsîi îmi întinde zâmbind o „dărabă de clisă pe o felie de ptită oloietă”. „Văd că nu eşti din partea locului şi nu p’ee ai antrenament” zice el umplând din nou paharele „da asta se po’te rezolva mintenaş”. Simt că arde ceva în mine, îmi dau jos căciula şi haina de iarnă. „Eu, dragu’ moşului, am urmat un obicei tătă viaţa me’ şi uite că am ajuns deja la 98 de ani. Reţeta e simplă: 50 de grame de palincă dimineaţa, 50 de grame la amiază şi … restul seara.” Râde. Al doilea şi al treilea păhărel mă îmbărbătează. Deodată lumea devine mai frumoasă, iar grijile par doar umbre îndepărtate dintr-o altă lume. Gura se dezleagă, genunchii se înmoaie, iar camera începe să se rotească inexplicabil în jurul meu. „Şi totuşi se învârte” exclam eu şi cad cu capul pe masa. Nu-mi amintesc ce s-a întâmplat după aceea, cert este ca a doua zi m-am trezit cu o durere de cap, dar şi cu o altă idee genială.
Propun pălinca în calitate de sursă alternativă de energie. În urma experimentelor efectuate de subsemnatul prin diferite localităţi din Maramureş, comisia formată din subsemnatul, moş Văsîi a lu’ Ion de lângă deal, badea Gheo a Văsâliţei şi Loţi ciurdarul, precum şi alte feţe luminate, a ajuns la concluzia că pălinca deţine calităţi inestimabile de agent termic natural generator de voie bună şi chef de viaţă. De aceea propun introducerea ei în patrimoniul naţional şi implementarea proiectului „nici o zi fără horincă”. Propun ca pălinca să fie considerată aliment de bază, să facă parte din alimentaţia zilnică a oricărei persoane şi să fie prezentă pe masă în orice casă. Având în vedere prezenţa unor substanţe otrăvitoare depistate în unele tipuri de lapte, proiectul „cornul şi laptele” din şcoli ar putea fi înlocuit pentru clasele gimnaziale cu mult mai eficientul „horinca şi ptita” sau, la alegere „pălinca şi clisa”. Astfel tânăra generaţie va creşte mai sănătoasă şi mai treaza la minte, asigurându-ne şi nouă o un viitor mai liniştit.
Citeste tot articolul...Poetul nostru Grigore Vieru a murit în noaptea de sâmbăta spre duminica în urma unui accident de circulaţie. Grigore Vieru ar fi împlinit, la 14 februarie, 74 de ani.
Am avut o singură dată ocazia de a-l vedea pe marele nostru poet. Îmi amintesc foarte clar. S-a întâmplat în toamna lui 2003 la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. Eram acolo în trecere, dar l-am zărit pe poet şi m-am oprit pentru câteva minute. El era la o masă împreună cu alţi câţiva scriitori şi conversau aprins. Nu am îndrăznit să mă apropii şi acum îmi pare rău. Ce aş fi putut să-i spun? Că am crescut cu poeziile sale, că îl stimez ca om şi scriitor şi că îi doresc sănătate? Poate că ar fi apreciat. Nu voi şti niciodată.
Părea un om plăpând care ducea pe umerii săi o cruce mult prea grea. Un suflet de copil care cântat toată viaţa mama, copiii şi patria. A luptat neîncetat pentru limba română şi Basarabia – acel „copil înfăşat în sârma ghimpată”. Dar a îndurat bătăi şi batjocură. Căci prea numeroşi îi erau duşmanii. Cei care ieri îl acuzau şi calomniau în Moldova Suverană şi alte ziare plătite de comunişti, astăzi îl deplâng. Nu aveţi dreptul să o faceţi, mişeilor! Nu aveţi dreptul să-l plângeţi! Pentru că voi sunteţi cei care l-aţi omorât! Voi şi mercenarii plătiţi de voi care nu ratau nici o ocazie pentru a-l împroşca cu noroi. Aşa a fost întotdeauna: cei proşti şi limitaţi îi vor urî întotdeauna pe cei mai deştepţi ca ei. Iar cei talentaţi care nu se încadrează în patul vostru procustian vor fi decapitaţi, maltrataţi, mutilaţi. Dar totul are un sfârşit, veţi plăti şi voi pentru greşelile voastre.
Iartă-ne Grigore Vieru pentru toată suferinţa pe care a trebuit să o înduri. Şi odihneşte-te în pace.
Testament
Dragi feciori, pe-acest pământ,
Nici eu veşnic nu mai sânt,
Nu sânt veşnic, voi pleca,
Unde voi mă veţi uita,
Şi de unde nimeni
Nu s-a mai întors cândva.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
M-au pandit jivinele,
M-a iubit şi binele.
Eu mă duc, copii cuminţi,
N-am averi sa le-mpărţiţi.
Va las numai visul meu
Care a trudit din greu.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
Între voi, pe-a vieţii scări,
Să nu fie supărări,
Că zilele pe pământ
Aşa de puţine sânt.
Şi nu-i alt noroc mai drag
Decât fratele din prag.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
Lângă doină şi izvor
Nu-i uşor să-ţi fie dor,
Nu-i uşor să fii curat
Pe pământ înstrăinat.
Va las dorul cel durut
Şi nădejdea de la Prut.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.