La Mulţi Ani !!!

Citeste tot articolul...

Sărbătorile de iarnă: între stil vechi şi stil nou

Revin la vechea dilemă a basarabeanului în ceea ce priveşte sărbătorile de iarnă. Se pare că în Moldova până şi sărbătorile ridică probleme existenţiale. O situaţie paradoxală până la urmă, căci anume sărbătorile de iarnă ar trebui să ne facă mai buni, aducându-ne lumină în suflet.

Noţiunea de stil vechi este asociată cu calendarul iulian introdus de Iuliu Cezar. Acesta mai este încă folosit de unele biserici ortodoxe, astfel calendarul a rămas în uz în secolul 21 doar în câteva ţări din lume. Moldova se numără printre ele. Denumirea de stil nou apare doar prin opoziţia faţă de stilul vechi. Stilul nou se referă la calendarul gregorian care predomină în acest moment în lume.

Astfel Crăciunul din 25 decembrie este sărbătorit de o mare parte de basarabeni la 7 ianuarie. Până la începutul anilor 90, chiar şi anul nou veneau cu o oră mai devreme. Căci gongul dintre ani bătea după ora Moscovei care are un fus orar diferit (GMT+3) faţă de Chişinău (GMT +2). În unele localităţi, în special la sate, revelionul se mai sărbătoreşte încă în 14 ianuarie (Sf. Vasile după calendarul nou). Ne aflăm astfel în situaţia destul de ciudată în care trecem mai întâi în noul an (pe 1 ianuarie) şi abia mai târziu celebrăm Crăciunul. Acest aspect generează disensiuni chiar şi la nivel de stat. Ştim cu toţii povestea cu bradul primăriei de Chişinău şi cel al preşedintelui Voronin.

Totuşi nu cred ca combativitatea e o atitudine corectă în acest caz, pentru că omul ar trebui să fie lăsat să sărbătorească atunci când vrea. Iar urmând celebra zicală „două bătăi strică, dar două mese - nu” propun să urmăm ambele calendare: nu cred că e un păcat să cântăm o colindă în 25 şi în 7 ianuarie, iar în ceea ce priveşte venirea anului nou, putem închina o cupă de şampanie pentru fiecare fus orar din cele 24. Să facem un pas în spate şi să ne privim problemele ca cea mai bună ocazie de a ajunge la un numitor comun. În fond şi la urma urmei, nu cred că există o altă ţară în lume cu atâtea sărbători ca Moldova.

Citeste tot articolul...

Adevărul despre aspirină

Se apropie Crăciunul – o sărbătoare care aduce bucurie şi linişte sufletească în inimile creştinilor de pretutindeni. Oamenii se îmbulzesc spre magazine grăbindu-se să-şi cheltuiască banii strânşi în ultimele luni. Trafic infernal, magazine supraaglomerate, cozi la plata utilităţilor, „super oferte” peste tot. În curtea din faţa blocului vecinii îşi bat conştiincios covoarele, puradeii se distrează explodând toată ziua petarde, parcările arată ca nişte muşuroaie de furnici. Vecinul de alături execută schimbări majore în apartament –bormaşina şi ciocanul nu au mai tăcut de vre-o săptămână. Scotocesc în trusa de medicamente după o aspirină.

„Acest medicament se poate elibera fără prescripţie medicală. Se recomandă citirea cu atenţie a prospectului sau a informaţiilor de pe ambalaj. Daca apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului”. Fiecare din noi a auzit acest mesaj de sute de ori, mă întreb însă câţi dintre noi au avut vre-odată curiozitatea să citească prospectul de la cel mai cunoscut analgezic – Aspirina.

Citesc: acid acetilsalicilic 500 mg, comprimate, compoziţie, indicaţii, contraindicaţii etc. deocamdată nimic interesant. Pagina a doua însă mă lasă mască.

Reacţii adverse

Dozele de acid acetilsalicilic sunt, de regulă, bine suportate. De regulă sunt, mă gândesc eu, dar … trebuie să existe totdeauna un „dar”.

Au fost semnalate următoarele reacţii adverse:

- Sângerări diverse – hematemeză, melenă, hemoragii diverse oculte (eventual cu anemie feriprivă), epistaxis, gingivoragii, purpură. Puteţi să-mi spuneţi incult, ocult chiar, dar nu am habar de nici jumătate din termenii ăştia. Ceva îmi spune însă că nu e vorba de nişte efecte drăguţe deloc. Citesc mai departe.

- Risc hemoragic chirurgical crescut (favorizarea hemoragiilor se menţine timp de 4-8 zile după oprirea administrării acidului acetilsalicilic). Adică o bei acum şi 4-8 zile stai liniştit.

- Fenomene rare de iritaţie gastrică (dureri abdominale, pirozis, greaţă, vărsături) dacă tratamentul se face corect. Deci toate aste sunt „normale” dacă urmezi întocmai tratamentul. Au fost raportate cazuri de activare a ulcerului gastro-duodenal, în anumite cazuri cu perforaţie. Staţi liniştiţi însă pentru că cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să vă fie perforat stomacul. O nimica toată.

- Complicaţii infecţioase, inclusiv sindrom Reye (encefalopatie şi afectare hepatică), la copiii trataţi cu acid acetilsalicilic în scop analgezic/antipiretic. Adică pe lângă toate cele expuse mai sus, copii mai pot avea câteva complicaţii „minore”. Asta e, se mai întâmplă. O clipă însă, asta încă nu e totul.

- Sunt posibile reacţii alergice, manifestate îndeosebi prin urticarie, endeme, rareori astm sau reacţii anafilactice; au fost semnalate reacţii de tip anafilactoid la pacienţii idiosincrazici. Eu habar nu am cine sunt pacienţii ăştia idio… idiosincrazici, dar îi compătimesc. Şi, ca să încheiem lista.

- Tulburări ale funcţiei hepatice (creşterea transaminazelor), renale şi hipoglicemie.

Mă scarpin derutat după ceafă cu privirea bovină a unui om care a citit un text scris într-o limbă străină pe care nu a auzit-o în viaţa lui. Sensul general însă e următorul: dacă aveţi febră sau dureri de cap, luaţi cu încredere o aspirină. E posibil să apară unul (sau câteva) din efectele enumerate mai sus. În acest caz însă noi, producătorii, ne spălăm pe mâini pentru că „se recomandă citirea cu atenţie a prospectului” înaintea administrării medicamentul. În caz contrar, o faceţi pe risc propriu. Arunc cutia cu aspirină înapoi în trusă. Deodată bormaşina vecinului, petardele şi claxoanele de afară par mai suportabile. Trăiască medicina, zic, şi însănătoşire grabnică tuturor!

Citeste tot articolul...

Change we need... sau cum fac moldovenii bani

Au trecut aproape două decenii de când fosta RSS Moldovenească şi-a declarat suveranitatea faţă de Moscova. Timp destul pentru a consolida bazele unui stat contemporan şi democrat. Prăbuşirea comunismului însemna atunci eşecul unei ideologii şi genera un vacuum care trebuia să absoarbă aerul proaspăt al libertăţii şi democraţiei. Dar experimentul ce începea atât de promiţător a ajuns astăzi în pragul unui faliment de proporţii. Îmi aduc aminte de mijlocul anilor 90 când aveam curent doar câteva ore pe zi. Îmi făceam temele ziua sau la lumina lanternei, părinţii nu primeau salariul cu lunile. Eram practic reduşi la nivelul omului primitiv într-o societate de capitalism sălbatic. Descurajaţi, în 2000 am ales să ne întoarcem acolo de unde am plecat. Astăzi avem o Moldovă sfâşiată, dominată de o clasă politică de tip căpuşă înfiptă adânc sub pielea noastră. O ţară slăbită de corupţie, condusă de câţiva lideri preocupaţi doar de interesele personale care au preluat controlul şi au impus un regim de tip taliban asupra tot ce înseamnă mass-media. Am pierdut aproape toate drepturile pentru care au militat părinţii noştri în 1989. Toate acestea pe fondul unei crize acute de identitate. Nu ştim cine suntem, de unde venim şi ce limbă vorbim. Or în acest caz cum să-ţi stabileşti viitorul ?

De fiecare dată când mă întorc acasă găsesc ţara într-o situaţie din ce în ce mai rea: o populaţie debusolată, dominată de sărăcie, familii despărţite, copii care nu-şi văd părinţii cu anii. Pericolul cel mai mare care ne pândeşte este faptul că în acest ritm, în maximum 10 ani în Moldova vor rămâne doar bătrânii şi copiii. Dacă la început basarabenii plecau peste hotare cu gândul de a strânge ceva bani şi a se întoarce, acum situaţia s-a schimbat considerabil, pentru că odată ce ai prins gustul de a trăi decent într-o ţară civilizată, nu mai vrei să te întorci, ba mai faci şi tot posibilul de a aduce cu tine şi restul familiei.

Se spune că în fiecare sistem democratic, poporul are guvernarea pe care o merită. Oare să fie sărăcia în care se află Moldova ceea ce merităm ? Sentimentul pe care îl am în ultimul timp este că ne aflăm sub dominaţie străină pentru că străine sunt majoritatea „valorilor” care ne sunt băgate pe gât. Preocupat de ziua de mâine, basarabeanul de rând nu prea are timp să se gândească la ce se i se întâmplă, fiind forţaţi uneori să apelăm la soluţii extreme pentru a putea supravieţui. La începutul anilor 2000 apăruse chiar o glumă pe seama acestui fapt: ce face moldoveanul când nu mai are lei? Schimbă 100 de dolari. În străinătate dacă arăţi paşaportul albastru e ca şi cum ţi-ai semna condamnarea. Nu pot să nu observ nemulţumirea, uneori chiar repulsia agenţilor vamali atunci când le prezinţi paşaportul moldovenesc (de parcă am fi ciumaţi). În acest context, care sunt soluţiile moldovenilor de a face bani ?

Plecăm în Rusia sau ilegal şi în Europa unde patronii „stau la coadă” să angajeze moldoveni cuminţi în construcţii ca mai apoi să-i jăcmănească de bani. Fraţii noştri români sunt foarte nemulţumiţi pentru că moldoveanul e de acord sa lucrez la sub preţ.

Femeile merg la îngrijit bătrâni in Italia, iar fetele la Stambul sau Dubai unde sunt tare întrebate blondele. Acolo cică ţi se aruncă cu bani în poală, în fond, dacă te autotrafichezi nu poate să-ţi facă nimeni nimic. Îţi mai vinzi un rinichi că natura a fost şi aşa prea generoasă şi ţi-a dat tocmai doi. Şi lista poate continua…

Mă gândesc ce ar fi dacă am avea astăzi un conducător de genul lui Vlad Ţepeş: probabil că ar trebui să tăiem şi ce ne-a mai rămas din păduri, ba mai mult – am fi nevoiţi să importam ţepe „made in China”. Astfel, în condiţiile actuale, singura soluţie este să ne dăm seama cine suntem, ce vrem şi să facem acţiuni coerente şi susţinute pentru a ne atinge ţelul. Nu mai are rost să ne plângem de milă că suntem cea mai săracă ţară din Europa, şi să stăm la mila forumurilor mondiale. Change we need and change we are !

Citeste tot articolul...

Sunt Sonia, am 26 de ani, cancer la stomac şi încă 6 luni de trăit

Suntem muritori, fiinţe umane trecătoare prin viaţă ca nişte copii nesiguri care învaţă să meargă pe bicicletă. Oamenii nu vor să trăiască veşnic, ei doar vor să nu moară. Gândul de a fi supus morţii ne trezeşte un amalgam ciudat de sentimente: frică, nelinişte, curiozitate poate. În fond, toată lumea vrea să ştie cum e în paradis, dar nimeni nu vrea să moară.

Tu ce-ai face dacă ai şti că mai ai doar 6 luni de trăit ? Citeste tot articolul...

Românii şi Industria de Ţepe

Unde eşti tu Ţepeş, doamne? Ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete, în smintiţi şi în mişei.
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

O alegorie la viaţa politică din România.

Citeste tot articolul...

Ziua naţională a României !

La multi ani România !

Citeste tot articolul...

Alo ! Deranjez ?

Încercam zilele astea să telefonez la biroul unei instituţii publice din Baia Mare. Nu ţin să precizez care anume, ca să nu fac anti-reclamă. Nu de alta dar şi aşa au o reputaţie proastă. Se conduc probabil încă după înţeleptul slogan „pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese”. Nu m-aş fi mirat deloc dacă nu-mi răspundea nimeni, sau dacă îmi răspundea o doamnă iritată de întrebările mele, sau în cele din urmă dacă numărul ar fi fost ocupat, nealocat, inexistent.

Însă mesajul pe care l-am auzit în receptor m-a luat total pe nepregătite. „Numărul de telefon este deranjat” spunea el. Ţâşnesc brusc în picioare iar scaunul de sub mine se răstoarnă cu un „buf” amortizat de perdea. „Cum adică deranjat?” întreb eu robotul. „Numărul de telefon este deranjat” ţine una şi bună vocea de la celălalt capăt, urmată de tonuri repetate care semnifică de obicei număr ocupat. Pun receptorul la loc, mă pipăi pe frunte şi mă examinez în oglindă. Parcă nu am băut (aşa mult) în ultima vreme. Să am oare deja …auzănii ? Cum adică deranjat? Cine l-a deranjat? Eu ? Sau s-a deranjat el de la sine? Îmi fac curaj şi formez din nou. Aceeaşi voce impersonală, acelaşi mesaj. Mă învârt de câteva ori prin casa fără astâmpăr. Simt cum îmi creşte glicerina, ăăă… glicemia. Aşa înnebunesc oamenii, îmi zic. Trăiesc normal o viaţă întreagă până li se întâmplă într-o bună zi una ca asta şi … se deranjează cu tătu’.

Nu, aici nu e de joacă. Se impune soluţia supremă. Mă reped în faţa computerului şi introduc mesajul pe google. Nici un rezultat concludent. După vre-o jumătate de ora sun din nou. „Bună ziua!” îmi răspunde o voce de femeie. Tresar ca ars, mă bâlbâi şi nu-mi găsesc cuvintele. Femeia enervată la culme mă expediază în doi timpi şi trei mişcări. Îmi vine inima la loc. Aşa da! Aşa mai merge! Simt că lucrurile au revenit la normal…

Citeste tot articolul...

Acer Aspire 5102wlmi drivers

Audio card
Cardbus
Modem
Touchpad
Video card
Wireless adapter

Drivers that drive us crazy

This is for all those of you who have an Acer Aspire 5102wlmi laptop and were not provided with CD-s containing its drivers. Thinking about reinstalling windows seems your worst nightmare. I’ve been there, so I understand how you feel. You can find above some of the drivers that will work with Windows XP.

Please keep your drivers updated for the best performance. Enjoy !

Citeste tot articolul...

Republica Moldova, analiştii şi telefoanele Nokia

(fotografia a fost făcută acum 3 ani la un fastfood din Piaţa Centrală din Chişinău).

Cine a spus că Moldova e cea mai săracă ţară din Europa ? Probabil vre-un analist cu renume care stă în biroul lui călduţ şi analizează cifrele economiei moldave. Paranteză: cine o fi inventat cuvântul acesta - analist – nu s-a gândit probabil niciodată la sonoritatea lui. Or mie îmi sună involuntar a ceva legat de locul prin care, pardon, îţi faci nevoile sau la practicile homosexuale. Probabil că homosexualii sunt analişti prin definiţie. O fi fiind şi anal-iza asta o nevoie primară, mai ştii ?!

Dar revenons à nos moutons, cum zice chinezul. L-am auzit pe conducătorul nostru iubit declarând mai ieri că economia Moldovei a cunoscut o dezvoltare nemaivăzută în ultimii 8 ani de guvernare comunistă. Cam aceleaşi declaraţii le făcea şi prim-ministru României. Ascultându-i pe ei ai zice că pe aceste meleaguri e numai miere şi lapte. Şi totuşi în oarecare măsură au dreptate pentru că atunci când eşti la genunchiul broaştei, ai unde creşte, faţă de cei care au ajuns deja la un oarecare nivel de bunăstare şi civilizaţie. La noi se consideră un semn de bunăstare dacă bunăoară nu ţi se ia seara curentul (cum se practica prin 98) sau dacă primeşti salariul la timp.

Recent întors de acasă din Moldova, mă întrebă un prieten maramureşean cum ne afectează pe noi criza asta globală. Adevărul e că nu ne afectează, pentru că nu prea are ce afecta. Moldova are o industrie remarcabilă, dar ea lipseşte cu desăvârşire (vorba lui Caragiale). Şi totuşi, dacă ieşi pe străzile Chişinăului nu poţi să nu remarci maşini de ultimă generaţie, haine scumpe, electronice performante. Asta înseamnă că lumea are bani. Cum se explică acest lucru ?

Cu toţii ştim zicala populară conform căreia un om în viaţă trebuie să clădească o casă, să crească un copil şi să sădească un pom. Prin anii 90 apăruse o altă zicală în Moldova: un moldovean adevărat trebuie să aibă lanţ de aur, telefon Nokia şi Opel Astra (cu mici variaţiuni). Astea ne sunt standardele, asta ne e mentalitatea. Chiar dacă trăieşti în chirie cu părinţii, trebuie să ai Audi Q7. Chiar dacă nu ai ce mânca, e musai să ai telefon de ultimă generaţie şi să te îmbraci cu haine scumpe. Că altfel te râd oamenii. Ce va spune lumea ?

Viaţa-i grea, la tăţi nu ajunge. Cine nu poate roade – suge…

(în articolul următor despre cum fac moldovenii bani) Citeste tot articolul...

Comprese pentru conştiinţă

În ultimul timp tare s-au mai înmulţit cerşetorii. Sau poate că îmi pare mie doar. Eram intr-un bar sâmbăta trecută, mă uitam şi eu ca tot omul la meciul României. În cele două-trei ore s-au perindat pe acolo cel puţin 4-5 cerşetori. Mulţi dintre ei copii, majoritatea ţigani. „Îmi dai şi mie, nenea?” zice un băieţel tuciuriu în grabă, că de, mai are şi alte mese de „servit”, nu are timp să stea la taclale. Time is money! Mă uit la el şi observ că e destul de bine îmbrăcat, grăsuţ chiar, nu foarte murdar. Mă măsoară din privire şi îşi dă seama că nu prea este potenţial la masa mea. La masa vecină un umflat cu o prietenă îmbrăcată sumar, el scoate portmoneul şi îi dă 5 lei probabil încercând să-şi impresioneze prietena sau fericit ca echipa naţională a înscris. I-au mai dat şi alţii până să fie dat afară. Un profit curat neimpozabil de 7-8 lei în 10 minute fără nici un efort. Şi câte localuri de genul acesta sunt în oraş ?

Copilul acesta va deveni un adult care apelează la muncă doar ca la o ultimă soluţie şi probabil că nu se va obişnui niciodată cu banii obţinuţi cinstit. Va trăi cât de mult posibil din ceea ce cerşeşte, apoi va merge în străinătate plângându-se că este discriminat în ţara lui. Adică nu i se dă casă, masă şi salariu lunar fără să ridice un deget. Asta da discriminare! Când nu i se va da, va încerca să ia cu forţa. Poate că va fi prins, poate că nu. În cele din urmă va avea o revelaţie şi se va pune pe turnat copii. Cu câţi mai mulţi, cu atât mai bine, mai ales că statul dă bani. Copii vor fi trimişi evident la cerşit şi aşa din generaţie în generaţie.

Cerşetoria e în România o întreagă industrie şi încă una profitabilă (vezi Filantropica). Şi acest lucru va continua atâta timp cât oamenii vor da bani cerşetorilor. Românul se plânge că nu are bani, dar dă bani la cerşetori, cheltuieşte mai mult decât îşi permite pe maşini şi haine scumpe şi e un împătimit al articolelor de lux. Cum se explică acest lucru ? Printr-un singur cuvânt – mentalitate. Cele mai profitabile locuri pentru cerşit sunt bisericile sau lăcaşele de cult. Lumea merge la biserică de cele mai mult ori atunci când are nevoie de ajutor sau când simte că a greşit. În faţa bisericii se înghesuie cerşetorii: un ciung, un surdo-mut, o pirandă cu 3-4 plozi etc. Gravitatea păcatului comis măsoară de obicei suma oferită cerşetorilor ca nişte comprese pentru conştiinţă care au menirea să ne facă să ne simţim mai bine. Ca a doua zi să vezi ciungul mergând absolut normal (ca e în afara serviciului), surdo-mutul cerând un pachet de Malboro Lights sau piranda cu sticla de votcă. Toate acestea se întâmplă zi de zi în România, şi se vor întâmpla atâta timp cât noi o vom permite. Cred în continuare şi nimeni nu mă va putea convinge de contrariul, schimbarea stă în noi!

Citeste tot articolul...

Is there anybody out there ?

Fotografia de mai sus are o semnificaţie aparte pentru mine. E specială în primul rând pentru că îmi aminteşte de o perioadă deosebită din viaţa mea, reprezintă practic cei 4 ani de studenţie petrecuţi în cămin. În al doilea rând e deosebită pentru că are o istorie aparte, a ei.

Întotdeauna am crezut că lucrurile, la fel ca şi oamenii au o viaţă a lor, că urmează la fel ca şi noi fatalul ciclu naştere - viaţă şi în ce le din urmă - moarte. Această fotografie a fost un copil neaşteptat, dacă pot spune aşa. Îmi amintesc exact momentul când a fost făcută. Eram în anul doi de facultate şi tocmai primisem cadou un aparat foto Kodak. Îmi luasem câteva filme şi fotografiam cam tot ce apucam. Seara eram cu prietenii pe holul căminului, la un moment dat l-am observat pe colegul meu de cameră Jean privindu-mă cu ochii mijiţi. Jean era student la pictură şi avea acea privire ori de câte ori se apuca de pictat. L-am văzut încadrându-mă între cele două degete mare şi arătător ale mâinilor sale, ca într-o ramă, după care a zbughit-o în cameră. S-a întors cu aparatul meu de fotografiat şi click , întreg holul căminului a fost luminat de un blitz puternic. În tot acest timp chitara mea continuă să plângă cântecul celor de la Pink Floyd. Is there anybody out there? întreba ea plină de jale. Piesa mi-a ieşit destul de bine şi întreg momentul a fost plin de încărcătură. „Păcat că am consumat toate cadrele din acest film” mi-a răsunat în minte, „ar fi putut ieşi o poză bună”.

O săptămână mai târziu am dus fotografiile la developat. Eram nerăbdător să văd cum mi-au ieşit, aşa că am început să le „răsfoiesc” din mers. La un moment dat m-am oprit în mijlocul intersecţiei surprins de o apariţie. Această poză era a 25-a dintr-un film cu 24 de cadre. Era acolo contrazicând cam tot ce ştiam eu în acel moment despre viaţă. Au urmat câţiva ani în care a trăit între paginile jurnalului meu, ca mai apoi să fie să fie scanată şi introdusă într-o lume complet nouă, cea a informaţiei virtuale. Modificată „barbar” într-un program ciudat şi postată fără milă într-un spaţiu dominat de zerouri şi unităţi. Astfel viaţa ei a cunoscut o nouă dimensiune în care nu există timp şi spaţiu, viaţă sau moarte. Probabil că din prisma ei, putem spune ca această fotografie a ajuns … în rai.

Citeste tot articolul...

Vin sarbatorile ...

Ura !!! Vin alegerile – sărbătoarea mea preferată. În condiţiile în care unii preferă Crăciunul, Revelionul sau Paştele, eu pot să spun deschis că sărbătoarea mea preferată sunt … alegerile. Nu sunt o persoană pretenţioasă, aşa că apreciez orice fel de alegeri, fie ele locale, parlamentare sau prezidenţiale. Vă întrebaţi probabil de ce, aşa că sunt gata să explic.

În primul rând pentru că durează mai mult. Deşi se repetă doar o dată la câţiva ani, dacă ar fi să cumulăm perioada de campanie electorală cu intervalul de timp pre şi post scrutin, ne dăm seama că aceasta devansează uşor orice altă sărbătoare religioasă sau naţională.

În al doilea rând iubesc alegerile pentru că această perioadă conţine o părticică din fiecare sărbătoare tradiţională de-a noastră. În timpul campaniilor electorale ni se promite marea şi sarea aşa că cei mai mulţi ajung din nou să creadă în Moş Crăciun. Candidaţii se transformă elegant în nişte moşi darnici care împart cu mărinimie cadouri. Tot atunci avem impresia că ţara va reînvia negreşit sub următoarea conducere, la fel ca Mesia în ziua Paşte. Lumea întreagă se umple de lumină şi bunătate la fel ca în ziua de Crăciun. Demnitarii noştri uită pentru un timp de ocupaţia lor preferată – aceea de a-şi vota măriri de salariu şi imunităţi peste imunităţi. Ei se întrec în proiecte care mai de care ce urmează a fi terminate doar dacă vor fi aleşi, proiecte ce nu le-au „scăpat atenţiei” în cei patru ani de huzureală, pardon, muncă asiduă. Devin brusc mai atenţi şi îşi apleacă urechea la nevoile norodului. Iar cea mai uşoară cale de a mulţumi norodu’ e să-i înmoi vigilenţa cu … distracţie. Astfel se organizează concerte şi se aduc cele mai bune trupe din ţară. Cornul şi laptele devine brusc – berea, cârnaţul şi micul, imnul partidului e înlocuit cu maneaua, bunul simţ (şi aşa pe cale de dispariţie) devine ţigănie curată (mâncaţi-aş!).

Chiar ieri am asistat fără să vreau la o dispută între doi prieteni de-ai mei care se certau privind care partid face cele „mai tari chefuri”. Primul din ei susţinea sus şi tare că beţiile, pardon, întâlnirile organizate de partidele de stânga sunt fără doar şi poate cele mai faine. Aducea drept argumente egalitatea dintre participanţi fără deosebire de origine sau stare socială, băutură şi mâncare pentru toţi după necesităţi, şi nu după munca prestată. Celălalt îl contrazicea vehement aducând argumentul suprem că partidele democrate aduc cele mai „bune” tipe din oraş care împart cu mărinimie din „darurile” cu care le-a înzestrat natura. Am intervenit şi eu, doar de dragul discuţiei ca să-i întărât şi mai tare, făcând lobby pentru petrecerile făcute de partidele de dreapta. După îndelungi parlamentări şi discuţii, am hotărât să mergem la faţa locului, cu fişe de punctaj ca mai apoi să hotărâm şi noi odată şi pentru totdeauna… noi pentru cine votăm?

Citeste tot articolul...

CUVINTE ŞI EXPRESII DIN MARAMUREŞ 1

Cum iese o habdiţă care ptică într-o haptină?

Astăzi se împlinesc exact 7 ani de când am ajuns în Maramureş, poposind pe meleagurile lui Dragoş Vodă - domnitorul care a descălecat Ţara Moldovei. O întoarcere la origini iniţial involuntară, a cărei semnificaţie aveam s-o descopăr mult mai târziu. Aceste locuri m-au fermecat încă din prima clipă. M-a impresionat relieful şi natura zonei, oamenii frumoşi pe care mi-a fost dat să-i cunosc, dar mai ales tradiţiile şi graiul moroşenilor. Am încercat să pătrund de-a lungul anilor vorba oamenilor de prin aceste locuri, ca pe o carte pe care o citeşti pe nerăsuflate. Astfel se explică culegerea de cuvinte şi expresii culese din Maramureş pe care am alcătuit-o, o acţiune pretenţioasă pe care am încercat-o doar din dragostea şi aprecierea pe care o am pentru aceste locuri.

Sunt deschis oricăror sugestii, orice completări sunt mai mult decât binevenite. Închei cu mulţumiri speciale pentru prietenii mei Andrei, Cornel şi Lifter care au o contribuţie importantă la această culegere.

CULEGERE DE CUVINTE ŞI EXPRESII DIN MARAMUREŞ
Partea I

A

Agaţ – salcâm

B

Barabulă, barabule – cartof (din ucr.)
(vezi şi buraci, croampe, pere de pământ, picioci )

Băncădit – amărât, abătut
Ex. De ce eşti băncădit, fecior ?

Bistoş – ac de siguranţă (din maghiară), se mai foloseşte şi cu sensul de sigur, bine.
Ex. Parcă l-am văzut ieri în oraş. El era, bistoş!

Bloder, bloidăr – un fel de cuptor cu lemne, care se află lângă sobă şi în care se gătesc de obicei prăjiturile

Bódi – uliu
Ex. ni, că l-o luat bodiu!

Bolund – nebun
Ex. nu mă pun cu tine că eşti bolund.

A bolunzi – a înnebuni
Ex. M-ai bolunzit de cap.

Boşcă – pălăria de la floarea soarelui

Budigăi – chiloţi
Ex. vara umblu fără budigăi pe gheghesupt.

Burác, buráci – cartof

C

Căptiţ – căpiţă, se foloseşte şi pentru a arăta cantitatea, mult
Ex. Are căptiţ de bani.

Chistaş – curat

Ciucuri – pantaloni
(vezi şi gaci)

Ciurdă – turmă, cireadă
Ex. No ho mă, că nu eşti la ciurdă!

Ciurdarul –pastorul turmei de vaci
Ex. Vorbeşti urât ca un ciurdar

Ciurigău – un fel de colac împletit

Clisă – slănină
Ex. o dărabă de clisă

Cóhe - bucătărie de vară

Colniţă - lemnărie, locul unde stau lemnele

Coşconar – coteţ de găini

Coşte – pătrate
Ex. caiet de matematică în coşte.

Croampă, croampe – cartof

D

Dărabă – bucată
Ex. o dărabă de vreme

Dărălău – un fel de zdrobitor prevăzut cu lame folosit pentru mărunţirea fructelor, se foloseşte mai ales când se face pălinca

A dărăli – a mărunţi folosind dărălăul, a da la dărălău

Dosoi - prosop

Dreţ, dreţe - băţ

F

Fârcitură – căpiţă mare de fân sau paie

Finjă – cană
Ex. o finjă de apă

Firhong, firhonguri – perdea, perdele

Foită – fel, soi, tip
Ex. Un coptil de foită re! Cum ţi-i foita ? Ştiu ce foită porţi !

Fotoghin - un fel de motorină

Fotroş – destrăbălat, dezordonat
Ex. un coptil fotroş

G

Gaci - pantaloni

Găteje – lemne

Groştior - smântână

Citeste tot articolul...

CUVINTE ŞI EXPRESII DIN MARAMUREŞ 2

CULEGERE DE CUVINTE ŞI EXPRESII DIN MARAMUREŞ
Partea II

H

Háptină - o groapă în pământ în care s-a adunat apă

Heci, heciuri – crengi subţiri cu referinţă la ceea ce rămâne după ce tai un copac, sau când faci curăţenia de primăvară sau toamnă

Ex. un huci de heciuri

Hédi – vie, viţă-de-vie

Ex. unde-i hediu de lângă casă?

Heizaj – acoperiş

Hiretic – nervos, agitat

Ex. hiretic mai eşti!

Hirispor – rumeguş

Hoancă – gură.

Ex. a da din hoancă; ţine-ţi hoanca cee!

Habdíţă - femeie de moravuri uşoare

Ex. cum iese o habdiţă care ptică într-o haptină?

Horliţă – murdar sau acoperit cu noroi

Ex. tătă te-ai făcut horliţă

Hrib – un soi de ciupercă

Huci – pâlc mic de copaci

Hurdău – un vas din lemn în formă de con în care se pun fructele date prin dărălău, butoi

I

Iagă, ieji – sticlă

Ex. o iagă de horincă

Indre – ac de cusut

Ipene – sănătos, normal, întreg

Ex. coptile, tu nu eşti ipene!

Î

Înhîit – îndoit, uscat

A înhoi – a mototoli, şifona

Ex. Iar ai înhoit patu cela !

J

A jugăni – a castra

Jugănit –castrat de asemenea şi prăpădit, pricăjit

Jurincă – viţică

Ex. am o marhă şi o jurincă

L

Laibăr - cojoc de lână

Langalău, ligalău– un fel de pâine sau plăcintă din făină de mălai

Laşcalău – strecurător de laşte

Laşte – un tip de tăieţei mai groşi

Legheleu = maidan, toloacă

Ex. joacă fotbal ca pe legheleu.

Legvar – dulceaţă

Ex. ptită cu legvar

Lipideu – cearşaf ţărănesc

Ludău – un fel de dovleac bun de mîncat, are formă de pepene şi culoare galbenă

M

Marhă – vită, vacă

Ex. a mere cu marhăle la ciurdă ( Mândraie, Porumba, Bumba, Joiana – nume de vacă la ţară)

Măgan – mântuială

Ex. ai făcut o treabă de măgan

Mintenaş, mintean - imediat, acuş

Ex. mintenaş viu !

Moroi – tufă de mure

Moşini - chibrite

Mneriu – albastru închis

Ex. am vopsit părcanu mneriu.

O

Odor – curte

Oloi – ulei

Ex. ptită oloietă

Citeste tot articolul...

CUVINTE ŞI EXPRESII DIN MARAMUREŞ 3

CULEGERE DE CUVINTE ŞI EXPRESII DIN MARAMUREŞ
Partea III

P

Pancovă, pancove – gogoş

Părcan – perete

Pogace – ceea ce rămâne după ce se extrage uleiul din seminţele de floarea-soarelui

Porodică, porodici – roşie

Ex. te-ai înroşit ca o porodică

Pere de pământ – cartofi

Picioci – cartofi

Ptită – pâine

Ex. ptită cu silvoiţ

Ptitoi – un hrib mare

Pui – sertar de la dulăpior

Pui de fasole – bob de fasole

Púpti – buline, pete

Ex. Are o rochie albă cu pupti.

R

Răfongauă – cleşti (se referă la unelte)

Roştei – portiţă mică de trecere între casă şi grădină

Ex. închide roşteiu !

Ruje - floarea soarelui

S

Sarcă – coţofană

Ex. tăt baţi din gură ca o sarcă

Silvoiţ – dulceaţă groasă de prune, marmeladă

Sopon – sapun de casă

Sorgoş – uşor

Ex. Nu ţ-a hi sorgoş !

Sprăhoiet – agitat, se foloseste cel mai des pentru a caracteriza un copil

Ex. un coptil sprăhoiet

A sureti – a pisa, a zdrobi mai ales pentru struguri, dar şi a sureti pe cineva

Ex. Cheamă-l încoace că mintean îl suretesc.

Ş

Şlag – cântar

Şpor – sobă

Ştergură – ştergar de masă

Ştrinfli - ciorapi

T

Techergheu – derbedeu

Teteacheu- - a face un tetacheu – a întoarce maşina (din fr. Tête à queue)

Ex. o făcut un tetacheu pe legheleu

Tepşe – se foloseşte pentru termen de referinţă pentru tavă sau cratiţă

Ex. Dă-o-în tepşe de treabă!

Tiurcoi – curcan

Ex. Te-ai umflat ca un tiurcoi

Tistaş – curat

Tolcer – pâlnie

Triticală – grâu furajer

Ţ

A ţipa – a arunca

Ex. te ţip pe jam! ţip-o jos să nu te vadă!

V

Voşpor – praf cu care se dă plita ca să fie neagră

Vrajniţă – poartă de lemn

Vâlce – pădurice mică

Z

Zogne – ciorapi (vezi şi ştrinfli) Citeste tot articolul...